Bere cu apă din munte, sau din foraj lângă cimitir și uzina chimică?

Ziarul Financiar, 13 septembrie 2010: Cât de Timișoreană este berea Timișoreana produsă la fabrica din Buzău?

Găsim în acest articol foarte bine documentat opiniile unor așa-ziși specialiști care susțin că apa cu care e făcută berea nu contează deloc, că nu e nici o problemă că pe etichetă nu scrie unde e făcută berea, și așa mai departe.

Comentariile pe marginea articolului sunt foarte interesante și pertinente, și totuși am simțit și eu nevoia să adaug câteva gânduri.


Înțeleg destul de bine constrângerile și considerentele economice - și de ce nu, ecologice - care determină producerea cât mai aproape de punctul de consum. Înțeleg foarte bine necesitatea păstrării denumirilor.

NU ÎNȚELEG însă minciuna prin omisiune (practică comercială înșelătoare) cu privire la locul de producție. Nu m-a deranjat niciodată să cumpăr „Salam de Sibiu” produs prin diverse locuri, dar am fost mulțumit să știu unde a fost produs, înainte să-l cumpăr. Nu vreau să fac reclamă acum, dar există locuri din țară de unde aș bea cu dragă inimă și o marcă mai puțin renumită, și alte locuri de unde nu aș bea nici una aflată în topul vânzărilor.

Nu cumva este o mare bătaie de joc că nu lăsăm consumatorul să decidă ce să cumpere, ci îl obligăm să cumpere și să bea poșirca pe care vrem noi să i-o livrăm, în ideea că până la urmă își va da el seama (dar noi i-am luat deja banii) și se va reorienta către o altă marcă, cel mai probabil făcută tot în același loc, cu aceeași apă (de vreme ce o cumpără din același loc). Îmi amintesc vremuri în care scria clar pe etichetă, în afară de sediul social al corporației, locul unde era produsă berea din sticla sau doza pe care o cumpărai. Cazul este grav și ascunde cârdășie puternică la nivel înalt.

Orice ar spune specialistul lui pește, apa contează foarte mult. Și la bere, dar și la orice băutură la care se folosește apă ( :D )
Încercați să faceți diferența de gust la o băutură carbogazoasă dulce și cofeinizată băută și de extratereștri între două sticle, una produsă cu apă dintr-un foraj aflat în șesul unui curs de apă aflat în categoria IV de calitate la indicatorii fizico-chimici și în categoria V la indicatorii biologici, și una produsă cu apă dintr-un foraj aflat în preajma a două rafinării și o termocentrală, într-o zonă unde și aerul miroase a petrol... Oare nu ați căuta mai bine o sticlă produsă cu apă dintr-o zonă mai puțin poluată? Chiar dacă scrie pe etichetă aceeași marcă, dacă ați cunoaște și localitatea de proveniență, nu-i așa că la etichete diferite ați lua decizii diferite?

Și chiar dacă prin absurd am presupune - acordând „specialiștilor” prezumția de bună-credință - că nu contează organoleptic, ea psihologic tot contează, măcar pentru o semnificativă parte a consumatorilor, iar decizia de cumpărare trebuie să fie informată - conform normelor europene importate în legislația națională - iar nu înșelată.

Dacă ați cunoaște poziția geografică a fabricilor de bere și a surselor de apă folosite, ați prefera să beți o bere făcută cu apă de munte, dintr-o zonă nepoluată, sau o bere făcută cu apă dintr-un foraj executat între un mare cimitir și o uzină chimică?

Iar dacă ați ști că pe piață există și una și alta, cu aceeași etichetă, cu șanse de 50%, nu cumva v-ar tenta să nu riscați și să luați mai puțin, dar mai bun, deși ceva mai scump, din import?