vineri, 11 aprilie 2008

Depopularea României (09.03.08)

Azi (miercuri 9 aprilie 08) am dat peste un articol in 9AM (preluat din Ziua) si cum putine articole starnesc atata dezbatere, m-am gandit ca ar fi bine sa-l aduc si aici: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/89143/Depopularea-Romaniei.html

Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu comentez si eu, si desi mi s-a starnit o avalansa de ganduri si atitudini, pana la urma am pus frana, ca nu mai faceam nimic azi . Iata comentariul meu pe marginea articolului:
Sunt fericit, si ma consider cel mai bogat dintre cei pe care ii cunosc. Am doi baieti extraordinari. Unul e la scoala, in clasa a doua, celalalt e cu tzatza-n gura. Dar sunt minunati si conteaza mai mult decat orice pe lume.
Cei care se plang ca au salar mic si ca nimeni nu ia studiile in considerare dar totusi se incapataneaza sa mearga sa faca doctorat, sunt niste ipocriti. La modul lor de a judeca, nevazand o legatura logica intre doua propozitii emise de ei insisi in aceeasi fraza, oricum doctoratul nu le va ajuta cu nimic. Spermatozoidul nu va fi mai destept daca purtatorul de oua are doctoratul. Ba dimpotriva, s-ar putea ca instalatia sa nu mai functioneze tocmai normal dupa 40 de ani.
Iluzia ca va fi mai usor sa faci un copil dupa ce ai ajuns la un salar care iti permite un credit pentru casa, pe 30 de ani si mancandu-ti pana la 90% din salar este stupida. Salarul sotului/sotiei se va duce pe cheltuieli (inclusiv cu noua casa) si atunci de unde mai ai bani de pampers sau de lapte, la cei mai putin norocosi? Nu mai spun de cheltuielile care apar cu gradinita si cu scoala. Problema va fi exact aceeasi, numai ca timpul va fi mai nemilos. Tot se va plange si cel (cu casa) ca-i trebuie ajutor ca se duc toti banii pe casa si pe cheltuieli curente. Cine sta pe ganduri se inseala amarnic.
Eu stau cu sotia si cei doi baieti in apartament cu mama. Avem o singura camera pentru noi, dormim toti patru intr-un pat etajat facut de mine. Lucrez doua joburi full-time (tot de studii superioare) ca sa ne permitem sa sustinem cheltuielile si scoala (si acusica incepe si gradinita pentru cel mic). Sotia pierde in fiecare luna de concediu aproximativ 150 % din cat dau calicii (intzeleptzi) din fruntea tarii. Nu am speranta ca voi putea contracta vreun credit pana ce ajunge baiatul cel mare sa intre in paine (piata imobiliara e nebuna, pompata artificial de smenari, degeaba pot sa-mi permit acum o rata pentru un apartament pe care l-as fi putut contracta acum opt ani, situatia se va repeta si cand voi castiga mai mult).
Este discriminatorie si mizerabila legea cu indemnizatia unica. Trebuie schimbata neaparat. Insa daca am fi stat si noi pe ganduri, ca lasa ca o fi mai bine peste 5 ani, peste 8 sau peste 20, ma gandesc cu groaza cum ar fi fost viata fara aceste doua comori minunate cu care ma mandresc. Si ma mai gandesc cu si mai mare groaza ca nu as mai fi avut acelasi curaj de a avea un copil, daramite doi.
Oricum este mult deformata si imaginea pe care o au oamenii fara copii despre cum este sa ai copiii. Intr-adevar poate ca nu ar strica o campanie pozitiva despre fericirea pe care ti-o aduc copiii (cum spunea un coleg extremist printr-un comentariu precedent, cu posterele cu femei gravide - cea mai minunata ipostaza a unei femei) .
Toate programele destinate, demagogic, tinerilor casatoriti sub 35 de ani cu posibilitati materiale modeste (ordonanta nr. 19, ANL, etc) au fost niste imense minciuni si jecmaneli - la ordonanta 19 nu s-a ajuns la repartizarea a 2% dintre apartamentele solicitate de eligibili, iar dupa 10-15 ani cand s-au finalizat ultimele doua blocuri le-a actualizat pretul la nivelul pietei. La ANL s-au semnat contractele cu constructorul si cu agentia, toata lumea eligibila, totul roz, pana intra banca si respingea 85-90% dintre solicitanti (nu aveau salarul suficient de mare); pai ce fel de nevoias te mai afli daca ai salarul atat de mare cum voiau ei?.
Ma rog, ar fi prea multe de spus. Este jalnic ce bataie de joc isi permite guvernul la adresa tinerilor si a copiilor lor, nascuti sau nenascuti.
Exista posibilitatea sa se creeze un program stimulativ, numai vointa politica sa fie, si sa fie plasat interesul national inaintea intereselor personale sau de clica.
Ne rupem coatele si nu mai avem timp liber, ca sa ne permitem sa crestem frumos doi copii, nu am timp de somn suficient... DAR MERITA, MERITA CU VARF SI INDESAT!
Cine se fereste sa faca copii dand vina pe smenarii din fruntea tarii, se inseala amarnic, si le face jocul.

Visez sa aiba parte fiecare (macar partial) de fericirea mea.

Niciun comentariu: