Alături

Dragilor,
vă mulțumesc din suflet că sunteți lângă mine, într-un fel sau altul.
Nu am răspuns și nici nu cred că are sens să răspund deocamdată comentariilor „negative” (de fapt, împroșcătoare cu diverse materii) de pe marginea articolului din ziar, însă am observat că pe unii i-au afectat destul de tare. Din fericire, un alt articol publicat în aceeași perioadă nu a avut aceeași soartă.
Pentru mine personal, dintr-un punct de vedere relevant pentru situația dată, un zvon, o bârfă sau o vorbă rea despre mine poate ajunge la „urechile” sau sub „privirile” a două tipuri de oameni:
A. Persoane care fie mă cunosc destul de bine și știu din start că respectivele vorbe sunt false și răspund pe loc „nu e adevărat” fie nu mă cunosc (suficient) însă au decența ca înainte de a trage vreo concluzie să mă contacteze și să mă întrebe frontal „auzi ce se spune despre tine, e ceva adevărat în toată povestea?”
B. Persoane care indiferent dacă mă cunosc sau nu, au o poftă deosebită pentru acest fel de comunicări inventate încât nu numai că nu întreabă dacă există ceva adevărat, ci mai și înfloresc, adăugând de la ei, înainte de a spune mai departe la oricine trece, fie el interesat sau nu.
Persoanele din categoria A sunt cei care contează pentru mine. Persoanele din categoria B sunt cei care NU contează. La urma urmei, va fi spre beneficiul meu dacă astfel de persoane se vor auto-filtra și mă vor ocoli sau nu vor dori să aibă de a face cu mine datorită profundului dispreț pe care mi-l poartă.

Mulți dintre cei din categoria A, după ce au citit articolul și s-au bucurat, au citit comentariile și la unele dintre ele s-au întristat, apoi fie pe loc, fie prin alte mijloace, au ținut să-și exprime solidaritatea și sprijinul. Din suflet vă mulțumesc tuturor.

Cu siguranță ați citit și apreciat multe dintre comentariile care au ajuns pe pagina respectivă.
Dintre toate mesajele pe care le-am primit pe alte căi, aș vrea să adaug aici unul singur, care ar fi păcat să rămână necitit, doar pentru că o eroare tehnică nu a permis postarea lui la momentul potrivit în lista de comentarii. Mulțumesc din suflet, Aura!

Stai cu ochii închişi pentru o secundă şi te gândeşti ce e mai bine... să te întorci şi să ripostezi, sau să treci mai departe? Cât de puternic trebuie să fii ca să uiţi instantaneu un afront? Oare ce vroia să însemne de fapt îndemnul „întoarce şi celălalt obraz”? până la urmă, decât să intri în troacă şi să îţi fie silă (milă?) şi de tine aşa cum îţi este de asemenea specimene... mai bine respiri apăsat, ridici fruntea şi treci mai departe. Mă doare prostia. Mă dor şi mai tare obrăznicia şi absenţa logicii. E din ce în ce mai complicat să te convingi că a rămas şi ceva de salvat, de respectat în locul ăsta. O mie de aripi se întind zilnic spre zări şi uită de loviturile trăite aici. Poate că de la distanţă nu putem percepe că şi acolo se adună praf... o fi şi la ei zile proaste şi zile mai bune... poate e doar o iluzie optică, dar poate e un adevărat miracol şi după ce treci prin oglindă se schimbă jocul şi piesele se aşează de la sine în ordine. E păcat să scuipi pe ultimii curajoşi care mai cred în redresare.... în normalitate, iubire, prietenie.

"Invidia calomniază virtutea: pe cel viteaz îl numesc nechibzuit, pe cel cumpătat nesimţitor, pe cel drept aspru, pe cel înţelept nelegiuit, pe cel mărinimos îl numesc mărunt, pe cel darnic risipitor, iar pe cel avar din contra, îl numesc econom.." - Sfântul Vasile Cel Mare